Soluții de dezvoltare pentru afaceri

Ce poţi face când proiectul de finanţare prin fonduri nerambursabile este prea mare şi garanţiile prea mici?

By on 7 February 2011 in Credite IMM

Recent am întâlnit tot mai multe cazuri în care proiecte de finanţare prin fonduri nerambursabile nu pot fi implementate din raţiuni financiare. Nu de fiecare dată povestea este aceeaşi. În unele situaţii, proiectele au fost selectate spre finanţare la un moment dat, iar din cauza contextului economic accesul la finanţare bancară a scăzut foarte mult şi solicitanţii nu mai au capacitatea de a cofinanţa proiectele respective. În alte cazuri, solicitanţii dispuneau de anumite fonduri pentru cofinanţare, însă acestea au fost utilizate între timp (în ideea că urmau să fie reconstituite într-un timp scurt) şi la momentul realizării achiziţiilor nu mai sunt disponibile. De cele mai multe ori, însă, blocajul se datorează faptului că beneficiarii proiectelor de finanţare nici măcar nu s-au întrebat la modul serios de unde vor face rost de fondurile necesare pentru implementare, ci au mers pe principiul „Să semnăm contractul şi ne vom gândi apoi la finanţare”, sau într-o variantă mai „creştină”, „Ajunge zilei necazul ei”.

(În acest context, salutăm iniţiativa agenţiilor care se ocupă de administrarea fondurilor europene de a solicita beneficiarilor să facă dovada cofinanţării înainte de semnarea contractelor de finanţare şi chiar înainte de depunerea proiectelor.)

Mulţi dintre cei care se regăsesc în ultima situaţie descrisă mai sus constată după semnarea contractului de finanţare că nu au cum să implementeze proiectele şi încep atunci să se intereseze de oferte, dobânzi etc. doar ca să constate că nu sunt eligibili pentru finanţare din diverse motive. Intrând în criză de timp şi dorind neapărat să implementeze proiectele, ei apelează la diverse soluţii care le pot rezolva problemele pe termen scurt, însă cu efecte dramatice pe termen lung. Ca o precizare, experienţa demonstrează că împrumuturile luate de la persoane fizice cu dobânzi astronomice (un eufemism pentru cămătărie) nu este aproape niciodată o soluţie bună şi poate crea complicaţii nu doar pe plan economic, ci şi psihologic, relaţional, familial, spiritual şi, de ce să n-o spunem, al integrităţii corporale şi chiar al vieţii.

Ce variante are atunci o persoană care se trezeşte într-o astfel de situaţie aparent fără ieşire? De fapt, există vreo soluţie viabilă şi decentă? Răspunsul este DA, iar soluţia nu este una singură.

O categorie de soluţii se referă la posibilităţile pe care le are beneficiarul de a modifica într-un aspect sau altul contractul de finanţare. Astfel, o variantă (poate cea mai evidentă) este aceea de a solicita prelungirea termenului de implementare a proiectului. Este adevărat că aceasta se poate face doar în anumite condiţii, însă este o soluţie viabilă atunci când există perspectiva de a obţine finanţarea în perioada următoare.

O altă soluţie presupune modificarea graficului de implementare prin optarea pentru mai multe tranşe. În felul acesta, necesarul de finanţare pentru fiecare tranşă este semnificativ mai mic şi există posibilitatea ca beneficiarul să poată obţine fondurile necesare pentru efectuarea primei tranşe, urmând ca următoarele să se poată realiza într-o anumită proporţie din decontările anterioare.

O posibilă soluţie este reprezentată de depunerea unei cereri de modificare a caracteristicilor bunurilor ce fac obiectul achiziţiei. Dacă este acceptată, această cerere îi poate permite beneficiarului să opteze pentru bunuri cu caracteristici inferioare şi mai ieftine, reducând astfel valoarea achiziţiilor. Este adevărat că de multe ori acest artificiu nu duce la o reducere substanţială a valorii, însă uneori chiar şi puţin este mult.

Beneficiarul are, de asemenea, posibilitatea de a căuta oferte mai bune din punct de vedere financiar pentru bunurile pe care le achiziţionează, efectul fiind acelaşi ca mai sus: reducerea valorii achiziţiilor, de data aceasta cu respectarea caracteristicilor iniţiale prevăzute în proiect.

În fine, o soluţie accesibilă în unele situaţii este aceea de obţinere a unor facilităţi la plată din partea furnizorilor de echipamente. În anumite condiţii, furnizorii sunt dispuşi să-şi recupereze sumele de la beneficiari chiar şi în perioade de câţiva ani, contra anumitor comisioane sau dobânzi.

În afară de soluţiile care presupun modificarea termenilor proiectului finanţat, există întotdeauna varianta vânzării proiectului, mai ales dacă este vorba de un proiect de interes deosebit sau eventual care a presupus depunerea unor eforturi deosebite pentru aprobare.

Dacă toate variantele de lucru au fost epuizate şi continuarea proiectului nu este posibilă, este recomandată renunţarea la implementare încă înainte de efectuarea primelor cheltuieli. Există cazuri în care beneficiarii realizează parţial achiziţiile şi constată la mijlocul drumului că nu mai pot continua. Aceasta este situaţia cea mai nefavorabilă, întrucât se poate ca acele achiziţii să fi presupus deja acumularea unor datorii, iar în cazul în care implementarea nu se finalizează, banii obţinuţi deja sub formă de finanţare nerambursabilă vor trebui restituiţi.

În încheiere, aş reveni la ideea pe care o transmiteam la început. Este de preferat să faci calculele de două-trei ori la început decât să greşeşti pe parcursul. Prevederea în astfel de situaţii ar putea însemna diferenţa între un proiect mare rămas neimplementat şi unul de dimensiuni mai reduse, dar implementat cu succes. Este şi mai adevărat că în urma acestor calcule s-ar putea ajunge la concluzia că este mai bine chiar să nu se demareze scrierea cererii de finanţare. Problema este că mulţi s-au îndrăgostit atât de mult de ideea de fonduri europene încât nu mai fac diferenţa între raţional şi iraţional.

Dorin Pantea

Despre autor

Despre autor: Dorin este consultant credite şi responsabil pentru promovarea creditelor ROMCOM prin intermediul birourilor ROMCOM din ţară. S-a alăturat echipei ROMCOM în 2007. .

Abonează-te

Rămâi la curent cu ultimele noutăți prin abonarea la newsletter-ul ROMCOM.

Sus