Soluții de dezvoltare pentru afaceri

Cercul

By on 15 October 2010 in Training

Ultimele evenimente legate de greva funcționarilor de la Finanțe readuc în prim-plan mentalitatea evazionistă a contribuabilului român, concretizată prin căutarea neobosită de mijloace prin care să evite plăţile de orice fel către stat.

Mult mai grav decât atât, însă, este că disperarea „finanțiștilor” scoate în evidenţă o perspectivă mai puțin cunoscută asupra sistemului fiscal, una cu un puternic iz penal. Astfel, potrivit Curții de Conturi, doar în anul 2008, bonusurile şi sporurile acordate ilegal angajaților din administrația publică au depășit 260 de milioane de euro.

Rădăcinile sunt adânci. Organizarea socialist-comunistă a României de dinainte de 1989 era caracterizată de lipsa proprietăţii private, statul fiind cel care deținea totul.

În mod natural, odată cu schimbarea regimului, a urmat o puternică reacție adversă, statul fiind văzut ca o entitate malignă, un „sac fără fund” etc. căruia nu-i datorezi nimic; evaziunea primește astfel o justificare morală („de ce să dau la stat, statul ce mi-a dat mie?”) şi evoluează de la un act haiducesc (furi şi te ascunzi) la practica generală şi motiv de mândrie („Mi-am băgat casa pe cheltuieli şi nu plătesc nimic la stat”).

Astfel, după 1990 s-a creat o întreagă colecție de mijloace de fraudare a statului, în funcție de legislația existentă la momentul respectiv.

  • Evitarea impozitului pe profit face ca mii de societăţi cu cifre de afaceri solide şi rentabile din punct de vedere economic, să afișeze pierderi la sfârșit de an.
  • Scoaterea banilor din firme se face cu cheltuieli nejustificate ale asociaților/administratorilor.
  • Agricultura, ca domeniu de activitate de bază al economiei româneşti, devine o adevărată „gaură neagră” pentru buget, investindu-se sume colosale în plăţi de subvenţii, ajutoare etc., în timp ce vânzările de produse se realizează de cele mai multe ori fără nici o dovadă, evitându-se plata oricărei taxe.
  • Evitarea contribuțiilor pentru angajați face ca salariile pe hârtie să atingă sume minime, cea mai mare parte din bani plătindu-se sub forme obscure ş.a.m.d.

Pentru contracararea acestor practici, guvernele au investit de-a lungul anilor sume însemnate în încercarea de a schimba perspectiva contribuabililor asupra rolului fiscalității.

Informațiile din ultimele zile au însă darul de a dinamita întreg sistemul după ce, în urma grevei angajaților din Finanțe, au ieșit la iveală metodele de remunerare a acestora, sub formă de „stimulente”, bazate pe sumele recuperate de la datornici de către inspectorii fiscali.

Din punctul meu de vedere există două probleme majore care știrbesc din autoritatea Fiscului şi închid cercul vicios în care se zbate Romania de două decenii încoace.

1. Potrivit hotărârii 498/32 din septembrie 1993, Cap. III, pct. 22, Stimulentele atribuite sunt supuse impozitării, prin cumulare cu celelalte drepturi salariale, potrivit legii. Stimulentele, însă, nu fac parte din salariul de bază, nu se suportă din fondul de salarii, iar asupra lor nu se calculează contribuţii la C.A.S., fond de șomaj şi pensie suplimentară.

Cu alte cuvinte, Ministerul Finanțelor angajează cu salariu minim pe economie şi plătește oricât de mult pentru că nu este supus decât impozitului pe venit care (ce noroc) este acum unic de 16%. Astfel, Ministerul Finanțelor acționează exact ca privații care dau banii la negru, cu diferența că există o Hotărâre care-i dă acest drept. Şi asta din 1993 încoace.

2. Justificarea iniţială a acestor „stimulente” se referea la motivarea suplimentară a inspectorilor fiscali în vederea recuperării de sume mari de bani de la datornici. Astfel, scopul acestor sume era diminuarea corupției din rândul agenților fiscali.

Ce s-a întâmplat, însă, este ușor de bănuit. Sistemul de şpăgi şi-a continuat dezvoltarea proporțional cu economia ţării, funcționarii fiscali fiind în plus „stimulați” de la buget cu sume exorbitante (de câteva ori salariul lunar). Mai mult, conform Curții de Conturi, s-au plătit drepturi și sporuri care eludează cadrul legal (de exemplu primă pentru refacere după concediul de odihnă, primă de toamnă, bonificaţie pentru ziua localităţii etc.).

Între timp, greva funcționarilor pentru continuarea acordării acestor stimulente merge mai departe, marea masă a contribuabililor primind un semnal negativ puternic în ceea ce privește responsabilitatea achitării taxelor.

Traian Marc

Despre autor

Despre autor: Traian lucrează în cadrul biroului din Oradea, şi este specializat în scrierea de proiecte de finanţare pentru întreprinderi de producţie şi servicii. .

Abonează-te

Rămâi la curent cu ultimele noutăți prin abonarea la newsletter-ul ROMCOM.

Sus