Comunicaţi, comunicaţi, comunicaţi…
Suntem în al treilea an de criză… de fapt, unii chiar vor să ne convingă că am şi ieşit din ea. Acum, cam în trei ani de zile un copil învaţă să umble, mai apoi să citească, să scrie, să adune, să înmulţească etc. Prin urmare, m-aş fi aşteptat ca în perioada aceasta de criză mulţi dintre oamenii din jurul meu să înveţe ceva… Dacă un copil are această capacitate, cu atât mai mult ar trebui s-o aibă un adult, nu?
Ei bine, aş putea crede că unii s-au încăpăţânat să demonstreze că lucrurile nu stau nicidecum aşa şi că un adult poate să nu înveţe nimic din toate experienţele prin care trece, chiar dacă unele dintre acestea sunt de-a dreptul traumatizante. Criza economică în sine este pentru mulţi (deşi nu pentru toţi) un proces traumatizant, şi totuşi, pe unii ieşirea din criză îi găseşte tot aşa cum au şi intrat în ea. La ce anume mă refer?
Consultantul de credite, prin natura muncii sale, intră în contact cu o mulţime de oameni, fiecare având istoria, personalitatea şi obiectivele sale. În mod inevitabil, şi stilul de comunicare al fiecăruia este diferit. Iar comunicarea reprezintă o componentă esenţială a oricărei relaţii, inclusiv a celei de creditor-împrumutat. Consultanţii de credite ai Romcom sunt conştienţi de acest lucru şi, ori de câte ori au ocazia, le subliniază clienţilor importanţa unei comunicări prompte şi sincere.
Bunul simţ spune că în relaţia dintre creditor şi împrumutat, acesta din urmă are tot interesul să întreţină o bună comunicare cu creditorul întrucât în felul acesta îşi poate crea un capital de încredere şi poate avea acces la informaţii sau chiar la anumite facilităţi. Sunt clienţi pe care stilul personal de comunicare îi dezavantajează, iar consultantul de credite vine de obicei în sprijinul acestora iniţiind sau întreţinând comunicarea. Realitatea tristă, însă, este că la anumite persoane nu este vorba despre o lipsă de cultivare a comunicării, ci despre o lipsă de interes sau chiar un refuz direct de a comunica.
Dacă înainte de criză parcă aş mai fi înţeles să îmi închidă cineva telefonul în mod repetat, în condiţiile în care marea majoritate a clienţilor îşi plătea ratele la timp şi aş fi înţeles că mulţi nu vor să fie bătuţi la cap de „bancă” dacă nu au probleme, ei bine, nu-mi pot explica de ce acum, după aproape trei ani de criză, unii adoptă aceeaşi atitudine, deşi situaţia lor nu mai este la fel de roz. După mine, este de-a dreptul absurd să te afli în noroi (ca să nu zic altceva) până la gât şi să refuzi o mână întinsă, considerând că ştii mai bine ce ai de făcut sau crezând că dacă te ascunzi, va trece furtuna pe lângă tine şi totul va fi OK.
Mesajul nostru permanent pentru toţi clienţii noştri (nu doar pentru cei întârziaţi) şi, în general, pentru orice client al unei societăţi de finanţare, este să iniţieze şi să întreţină o bună comunicare cu creditorii, pentru că adeseori comunicarea rapidă şi activă rezolvă jumătate din problemă. Acolo unde există comunicare deschisă se găsesc de cele mai multe ori soluţii la problemele care apar şi, în plus, se clădeşte o relaţie de încredere care poate aduce beneficii în viitor. Când economia îşi va reveni cu adevărat, acest capital de încredere va fi foarte valoros. Păcat că nu toţi gândesc în perspectivă.
