Soluții de dezvoltare pentru afaceri

A fi vs. a face

By on 19 November 2010 in Training

În urmă cu câteva zile am primit o carte intitulată „Cum să o scot la capăt până la sfârşitul lunii?” scrisă de Dr. Andres Panasiuk. Curioasă din fire, am început să o citesc şi am observat că autorul face apel la conceptul de planificare a averii pe termen lung şi la modul de administrare a propriilor finanţe cu multă răbdare şi printr-o manieră integră.

Lecturând-o am găsit o idee interesantă, şi anume că în ultimii 50 de ani literatura din Statele Unite ale Americii a luat cursul literaturii de tip „acţiune” uitând de cea de tip „caracter” care a stat la baza celei dintâi. Autorul îi spunea literatura de tipul „a face” respectiv literatura de tipul „a fi”. Probabil aţi observat şi dvs. că cele mai întâlnite cărţi din ultimii ani au titluri de genul: Cum să vinzi orice oricui / Cum să vinzi clienţilor dificili / 4 Paşi către… Din păcate din Statele Unite ale Americii s-a preluat în Europa doar literatura de tipul „a face”, cea de acţiune, fără a mai prelua şi cărţi care formează caracterul. Persoanele care au scris cărţile de „acţiune” aveau la bază literatura de tip „a fi”, scrieri ale unor oameni măreţi care au schimbat această lume.

Cărţile de acţiune nu pot fi condamnate, deoarece ele oferă idei inovative iar etapele descrise în cuprinsul lor sunt necesare pentru atingerea unor obiective. Însă scopul lor este îndeplinirea unor dorinţe pe termen scurt şi nu reuşesc să formeze persoana pe termen lung. Aceste cărţi modelează buzunarul nu şi persoana. Cărţile au titluri atractive dar nici o rezonanţă în inima noastră.

Sunteţi ceea ce lăsaţi să intre în dvs. Ceea ce citiţi, ceea ce ascultaţi şi ceea ce vedeţi. Sunteţi ghidaţi de raţiune şi nu de inimă. Chiar şi aşa, dacă raţiunea ar fi integră şi nu avară ar putea câştiga întotdeauna.

De ce anume vă este teamă? De schimbare, de conştiinţă… de inimă? Cât de mult sunteţi dispuşi să vă schimbaţi? Până când inima şi caracterul nu se vor transforma, nu vom reuşi să schimbăm nimic în această lume. Deci trebuie să ne folosim în mod integru raţiunea, caracterul şi nu în ultimul rând inima.

Voi încheia articolul cu unul dintre citatele mele favorite, citat scris de L. Rebreanu, care întăreşte dorinţa de împletire a dorinţelor raţiunii cu cele ale inimii: „Am citit undeva […] că inima omului, în primele săptămâni ale vieţii embrionare se află, nu în piept, ci în cap, în mijlocul creierilor, şi de-abia pe urma coboară, despărţindu-se de creier pentru totdeauna. Ce minunat ar fi, daca inima şi creierul ar fi rămas împreună, îngemănate, astfel încât să nu facă niciodată inima ceea ce nu vrea creierul şi mai cu seamă creierul să nu facă ceea ce sfâşie inima!”

În concluzie avem nevoie și de literatura de tip „a face” dar şi de literatura de tip „a fi”.  Pentru un echilibru în viață mai întâi trebuie „să fim” şi apoi „să facem”, căci ceea ce facem arată spre ceea ce suntem.

Anca Pop

Despre autor

Abonează-te

Rămâi la curent cu ultimele noutăți prin abonarea la newsletter-ul ROMCOM.

Sus