Soluții de dezvoltare pentru afaceri

Instrumente financiare derivate

By on 20 May 2011 in Consultanță

Probabil unii dintre dvs. sunteţi deja familiari cu tranzacţionările pe burse de valori, şi poate aţi şi câştigat astfel. Cele mai utilizate active financiare tranzacţionate sunt acţiunile însă din categoria activelor financiare fac parte şi instrumentele financiare derivate, instrumente prin care se pot obţine câştiguri considerabile şi totodată investitorul se poate proteja împotriva riscurilor financiare şi valutare.

Derivatele financiare pot fi clasate în patru categorii:

1. Contracte forward,

2. Contracte futures,

3. Opţiuni şi

4. Swap-uri.

Activele suport, care stau la baza derivatelor financiare pot fi: acţiuni, valute, rate ale dobânzii, obligaţiuni de stat, bonuri de tezaur, indici bursieri sau mărfuri.

1. Contractele forward – sunt contracte la termen ferm, care nu sunt standardizate din punct de vedere al calităţii, cantităţii şi a preţului activului suport.

Părţile, care în general se cunosc, convin de comun acord data scadenţei şi nu se solicită nici o garanţie sau plata unei sume de bani în momentul încheierii unui contract forward.

Profiturile şi pierderile sunt lichidate cash la expirarea contractului, însă prezintă riscul insolvabilităţii.

2. Contractele futures – sunt angajamente standardizate, încheiate cu scopul de a cumpăra sau de a vinde un activ financiar la o dată viitoare şi la un preţ prestabilit.

Contractele futures sunt tranzacţionate la bursă, aceasta stabilind clar calitatea şi caracteristicile activului suport cât şi scadenţa contractelor.

Pe această piaţă, ca şi cumpărător de contracte, nu veţi cunoaşte vânzătorul şi nici ca vânzător nu veţi şti cine este cumpărătorul, deoarece Casa de Compensaţie ia poziţie în contrapartidă cu părţile contractului, oferind astfel siguranţă tranzacţiilor şi posibilitatea lichidării anticipate a poziţiilor deţinute de dvs..

Dezavantajul acestui tip de instrument financiar derivat este că încă de la încheierea contractului trebuie să depuneţi o sumă de bani ca şi garanţie, sumă numită „marjă”.

Ca şi investitor puteţi deschide o poziţie „long”, de cumpărare, când estimaţi o creştere a preţurilor la termen sau o poziţie „short” de vânzare atunci când speraţi că preţul va scădea în viitor.

Întotdeauna o parte pierde şi cealaltă câştigă însă executarea e sigură deoarece e garantată de Casa de Compensaţie.

Contractele futures au un risc ridicat, însă dacă se confirmă aşteptarea dvs., puteţi obţine profituri mari.

3. Opţiunile – sunt contracte care oferă deţinătorilor lor dreptul dar nu şi obligaţia de a cumpăra, respectiv de a vinde un activ suport, la un preţ de exerciţiu prestabilit până la scadenţă.

Sunt două tipuri de opţiuni: „call” de cumpărare şi „put” de vânzare, contracte complet diferite, care nu pot fi considerate părţi opuse ale aceleiaşi tranzacţii.

 Decizia de a cumpăra sau de a vinde o ia cumpărătorul, care exercită opţiunea dacă e interesat, şi vânzătorul trebuie să se supună deciziei cumpărătorului. De aceea ca şi cumpărător trebuie să achitaţi o primă vânzătorului, primă negociabilă între cei doi.

Vânzătorul trebui , în schimb, să plătească la început o marja, o garanţie

Fiind un contract standardizat şi oferit de burse specializate, Casa de Compensaţie interpunându-se în toate aceste tranzacţii, devenind cumpărător pentru toţi vânzătorii de opţiuni „put” şi vânzătorul pentru toţi cumpărătorii de „call” care exercită opţiunea.

Executarea contractelor de opţiuni se poate face prin lichidarea opţiunii, exercitarea opţiunii sau prin expirarea acesteia.

O opţiune „call” de cumpărare se exercită dacă în viitor cursul activului suport este mai mare decât preţul de exerciţiu, prestabilit. Însă ca şi cumpărător veţi obţine profit doar dacă acest curs depăşeşte nu doar preţul prestabilit ci, alături de el, şi prima plătită la început vânzătorului.

O opţiune „put” de vânzare se exercită când în viitor cursul activului suport va fi mai mic decât preţul de exercitare, dar ca şi cumpărător de opţiuni „put” veţi obţine profit doar dacă această scădere acoperă şi marja plătită.

4. Swap-urile – sunt formate dintr-un portofoliu de contracte de tip forward, care permit participanţilor să schimbe între ei, la scadenţă cash-flow-urile favorabile celor două părţi.

Swap-urile schimbă datorii cu o rată a dobânzii variabilă cu o datorie cu o rata a dobânzii fixă, sau un avariabilă, în cadrul aceleiaşi devize sau în alte devize. Acest tip de contracte nu se foloseşte în mod curent.

Puteţi să folosiţi aceste instrumente financiare derivate pentru a vă asigura, în special, împotriva riscului valutar şi a celui financiar.

Cei care doresc să înveţe cum funcţionează o bursă de valori, în mod virtual, pot încerca în prealabil să folosească site-ul: http://www.marketmaker.ro/ , tranzacţionând active financiare prin intermediul unui concurs bursier cu premii, unde se folosesc preţuri şi reguli reale.

Tot ce pot să fac acum e să vă urez succes!

Anca Pop

Despre autor

Abonează-te

Rămâi la curent cu ultimele noutăți prin abonarea la newsletter-ul ROMCOM.

Sus