Soluții de dezvoltare pentru afaceri

Se poate și așa… sau nu?

By on 17 December 2010 in Finanțări nerambursabile

Citeam recent, într-un alt context, un mare adevăr: „Românul mai are o mare rezervă de respect şi admiraţie pentru cinste, caracter, competenţă, cu condiţia să nu-i fie cerute lui.” Această afirmație mi-a readus în minte multe experiențe din economia de piață așa cum e ea înțeleasă în România post-comunistă. Ne place să pretindem cinste de la alții, dar ne simțim jigniți când se vrea aplicat principiul reciprocității.

De câte ori nu am fost neglijenți în procesul de producție? De câte ori nu am lăsat produse neconforme să fie puse pe piață de dragul profitului? De câte ori nu am prestat câte un serviciu așa „în dorul lelii” fără să fim atenți la detalii sau chiar mai rău, fără să căutăm satisfacția clientului? De câte ori nu ne-am ascultat clienții doar că noi știm mai bine ca ei ce au ei nevoie – că doar noi suntem cei cu experiență? De câte ori ne hărniceam doar când ne vedea șeful, dar când el nu era prin preajmă nu știam cum să lălăim lucrul ca să nu ne mărească norma? De câte ori am pretins că știm să facem anumite lucruri, doar ca să prindem un post mai bun? De câte ori atitudinea noastră față de sarcinile încredințate a exprimat ceva de genul „ce nu poți face azi, lasă pe mâine că poate se găsește alt prost să o facă, sau poate nu mai întreabă nimeni dacă s-a făcut.”

Și dacă toți am făcut și mai facem astfel de lucruri, atunci de ce ne supărăm atunci când noi suntem de cealaltă parte a baricadei, atunci când noi suntem cei trași pe sfoară? Nu ne-am supărat când ni s-au mărit salariile fără să creștem productivitatea și fără să ne schimbăm atitudinea față de muncă, dar ne supărăm când acestea se reduc în situații de criză. Nu ne-am supărat când am primit șpagă de la un furnizor de produse sau servicii de calitate îndoielnică, dar ne supărăm când suntem înșelați în supermarket de un produs îndoielnic. Nu ne supărăm atunci când plătim o diplomă de licență, dar ne supărăm atunci când avem un șef incompetent dar cu o diplomă în plus față de a noastră. Nu ne supărăm când în trafic ni se dă prioritate chiar dacă nu o avem, dar ne supărăm când trebuie să întoarcem această favoare altuia.

Ne supărăm că nu avem o clasă politică de calitate, că nu avem cu cine vota, dar poate nu ne-am întrebat niciodată: noi dacă vom ajunge acolo sus cândva, vom fura mai puțin sau mai mult? Poate că noi suntem mai buni decât politicienii doar pentru că nu ni s-a dat încă ocazia să furăm și noi la același nivel și în aceeași cantitate cu ei.

Până când nu vom renunța la „se poate și așa”, „merge și așa”, „toți fac așa”… până când vom aprecia cinstea, caracterul și competența doar în alții dar nu și în propria persoană, sunt puține șanse să se schimbe în bine ceva în societatea românească contemporană. Această schimbare trebuie să vină din interior. Trebuie să schimbăm gândurile, atitudinile și motivațiile și doar așa se vor schimba vorbele, faptele și obiceiurile, care formează caracterul. Nu e suficient să admirăm înaintași care au avut „coloană vertebrală” și principii de viață, ci trebuie să cultivăm în trăirea noastră principii de la care să nu facem rabat, indiferent care e prețul cu care trebuie să plătim pentru aceasta. Unii au plătit cu viața, alții cu mai puțin.

Cristi Jugariu

Despre autor

Despre autor: Economist de formare, absolvent al Facultăţii de Management de la Universitatea Emanuel din Oradea, după o experiență de 8 ani în managementul producției în industria alimentară Cristi s-a alăturat echipei ROMCOM în anul 2010. .

Abonează-te

Rămâi la curent cu ultimele noutăți prin abonarea la newsletter-ul ROMCOM.

Sus