Ce să NU faci când soliciţi un credit
În sectorul creditelor pentru afaceri, trecem printr-o perioadă în care mulţi cer, puţin(i) primesc… Pentru majoritatea întreprinzătorilor, nevoile au rămas cel puţin la fel de mari – în multe cazuri au crescut chiar, dat fiind faptul că a devenit la modă să supravieţuieşti, nu să prosperi. Ce poate face un întreprinzător pentru a-şi maximiza şansele de a accesa aceste resurse? Pentru a răspunde, haideţi să vedem mai întâi ce anume NU trebuie să facă cei care solicită o finanţare bancară.
NU uita de strategia pe termen lung. Cunoscuta meteahnă a întreprinzătorului român de a-şi „ajusta” veniturile şi cheltuielile pentru a nu plăti prea mult la stat îşi arată şi celălalt tăiş atunci când vine vorba să apeleze la un credit. Nişte situaţii financiare întocmite în acest fel nu prea mai pot fi şterse sau corectate pentru a repara imaginea de ani de zile a activităţii. Prin urmare, mulţi se trezesc că din dorinţa de a-şi maximiza „eficienţa”, şi-au pus singuri beţe în roate şi nu mai sunt eligibili pentru finanţare.
NU uita de plata datoriilor către bugetul de stat. Din păcate, un istoric nefericit în privinţa plăţilor către bugetul de stat, care se reflectă în situaţiile financiare periodice, poate fi un mare impediment în calea obţinerii unei finanţări, mai ales dacă, paradoxal, ai şi bani în cont!
NU trata cu superficialitate completarea cererii de credit. Greşelile pe care solicitanţii le comit şi care ar putea fi evitate relativ uşor cu puţină atenţie, pot prelungi semnificativ şi inutil procesul de aprobare a unei cereri de finanţare, iar în unele cazuri pot fi chiar decisive în respingerea ei. Ştiu că nu ne plac în general actele, dar când acestea sunt necesare, fie că este vorba de nişte rapoarte financiare, de acte de identitate sau de documente care să ateste proprietatea, trebuie să ne înarmăm cu răbdare şi să le obţinem. Modul în care prezinţi un dosar de finanţare spune ceva şi despre modul în care îţi desfăşori activitatea!
Dacă NU-ţi propui să ajungi undeva, exact acolo vei ajunge. Parafrazând puţin, dacă nu ştii ce vrei, cam aceea vei şi obţine. În general, solicitările de finanţare de genul „maximul posibil” sau „cât se poate” NU sună prea bine în urechea unui consilier de credite, având în vedere că poate denota sau o muncă insuficientă de planificare, sau lipsa transparenţei în privinţa folosirii banilor.
A trăi din credit în credit NU este o soluţie. S-ar putea la un moment dat te trezeşti că ai luat asupra ta mai mult decât poţi duce. Se ştie că mulţi apelează la credite personale pentru a-şi finanţa afacerile, de unde şi efectul imediat: îşi plătesc creditele personale din afacere. Tentaţia de a omite informaţii legate de toate obligaţiile de plată este mare şi de cele mai multe ori, chiar şi jumătatea de adevăr are picioare scurte. Iar în aceste cazuri, lipsa de sinceritate poate atârna în balanţă chiar mai greu decât un profit consistent.
