La ce este bună criza

În momente radicale se impun măsuri radicale… ar fi o posibilă traducere a unei cunoscute zicale care în limba engleză sună mult mai sugestiv: Desperate times call for desperate measures (În vremuri disperate se cer măsuri disperate). Că vremurile pe care le trăim sunt disperate, de asta nu se mai îndoieşte nimeni: salarii tăiate, costuri de trai tot mai mari, locuri de muncă mai puţine şi aşa mai departe. Dar criza nu ne loveşte doar prin efectele sale materiale. De fapt, poate mai gravă decât acestea este lipsa unui orizont, dispariţia treptată a speranţei că va fi mai bine, că se mai poate face ceva, că cei pe care i-am ales (sau i-au ales alţii pentru noi) nu sunt total incompetenţi sau ticăloşi. Şi tocmai lipsa acestei speranţe îi face pe mulţi să răspundă la vremuri de disperare cu măsuri disperate.

Aş vrea să precizez că nu mă refer aici absolut deloc la cei care şi-au făcut din… imoralitate, să spunem, un stil de viaţă. Nu vreau să vorbesc despre cei care în vremuri de prosperitate ca şi în vremuri de lipsă trăiesc după acelaşi principiu: al propriilor interese. Nu mă refer la mincinoşi, şarlatani, ţepari sau cum li s-o mai fi spunând. Nu, îi am în vedere pe cei care în condiţii normale sunt oameni buni, morali, oneşti, cu care poţi te poţi înţelege şi poţi face afaceri. Dintre aceştia, sunt unii pentru care moralitatea este doar o haină de vreme bună pe care o dau jos şi îmbracă alta când vine vremea rea.

Am întâlnit în această perioadă de criză oameni care nu mai ştiu să răspundă la telefon. Nu o zi, nu două zile, ci cu săptămânile, şi atunci doar dacă ei consideră că au vreun interes. Ce nu înţeleg oamenii aceştia este că ar fi tocmai în interesul lor să comunice, pentru că politica struţului de cele mai multe ori nu rezolvă problemele.

Am întâlnit recent oameni care nu mai ştiu să-şi respecte angajamentele şi, dând vina pe (deja eterna) criză, consideră că au dreptul să schimbe priorităţile fără să mai ţină cont de principii. Constaţi, în astfel de vremuri, că nu te mai poţi baza pe ei deoarece cuvântul lor nu mai are valoare şi ceea ce era valabil ieri s-ar putea să nu mai fie valabil mâine.

Am întâlnit oameni care încearcă să manipuleze, să impresioneze, să-şi proiecteze în jur o anumită imagine care să sensibilizeze şi în felul acesta să obţină anumite avantaje sau beneficii. Am întâlnit chiar şi oameni care, asemenea unor păsări de pradă, aşteaptă să vadă pe cineva căzut sub povara crizei şi profită de pe urma necazurilor altora. Am întâlnit tot felul de oameni.

Ei bine, asta e rău, ar spune unii, e rău că această criză ne transformă în ticăloşi, în animale. Aş îndrăzni să spun că de cele mai multe ori ticălosul sau animalul este deja în noi. Criza nu face altceva decât să-l scoată la suprafaţă. Şi pentru motivul acesta, criza este bună. Ea ne arată cine sunt cu adevărat cei din jurul nostru, dar cel mai important, ea ne arată cine suntem noi cu adevărat.

S-ar putea să citeşti aceste cuvinte şi să nu fii în categoria celor atinşi de criză, aflându-te la adăpostul unor bani albi puşi deoparte mai înainte pentru zile negre. Gândeşte-te, însă, că această criză va trece şi vor veni altele; poate nu la fel şi poate nu economice; poate în familie, poate în viaţa personală, dar vor veni. Întrebarea este nu dacă, ci când. În astfel momente, găseşte timpul să te opreşti şi să te întrebi ce ai descoperit cu privire la tine şi, dacă unele lucruri nu sunt plăcute, ce ai putea face să te schimbi. S-ar putea să fie nevoie de măsuri dure. Dar nu uita că în momente radicale se impun măsuri radicale. Succes!