Derivatele financiare pot fi clasate în patru categorii:

1. Contracte forward,

2. Contracte futures,

3. Opţiuni şi

4. Swap-uri.

Activele suport, care stau la baza derivatelor financiare pot fi: acţiuni, valute, rate ale dobânzii, obligaţiuni de stat, bonuri de tezaur, indici bursieri sau mărfuri.

1. Contractele forward – sunt contracte la termen ferm, care nu sunt standardizate din punct de vedere al calităţii, cantităţii şi a preţului activului suport.

Părţile, care în general se cunosc, convin de comun acord data scadenţei şi nu se solicită nici o garanţie sau plata unei sume de bani în momentul încheierii unui contract forward.

Profiturile şi pierderile sunt lichidate cash la expirarea contractului, însă prezintă riscul insolvabilităţii.

2. Contractele futures – sunt angajamente standardizate, încheiate cu scopul de a cumpăra sau de a vinde un activ financiar la o dată viitoare şi la un preţ prestabilit.

Contractele futures sunt tranzacţionate la bursă, aceasta stabilind clar calitatea şi caracteristicile activului suport cât şi scadenţa contractelor.

Pe această piaţă, ca şi cumpărător de contracte, nu veţi cunoaşte vânzătorul şi nici ca vânzător nu veţi şti cine este cumpărătorul, deoarece Casa de Compensaţie ia poziţie în contrapartidă cu părţile contractului, oferind astfel siguranţă tranzacţiilor şi posibilitatea lichidării anticipate a poziţiilor deţinute de dvs..

Dezavantajul acestui tip de instrument financiar derivat este că încă de la încheierea contractului trebuie să depuneţi o sumă de bani ca şi garanţie, sumă numită „marjă”.

Ca şi investitor puteţi deschide o poziţie „long”, de cumpărare, când estimaţi o creştere a preţurilor la termen sau o poziţie „short” de vânzare atunci când speraţi că preţul va scădea în viitor.

Întotdeauna o parte pierde şi cealaltă câştigă însă executarea e sigură deoarece e garantată de Casa de Compensaţie.

Contractele futures au un risc ridicat, însă dacă se confirmă aşteptarea dvs., puteţi obţine profituri mari.

3. Opţiunile – sunt contracte care oferă deţinătorilor lor dreptul dar nu şi obligaţia de a cumpăra, respectiv de a vinde un activ suport, la un preţ de exerciţiu prestabilit până la scadenţă.

Sunt două tipuri de opţiuni: „call” de cumpărare şi „put” de vânzare, contracte complet diferite, care nu pot fi considerate părţi opuse ale aceleiaşi tranzacţii.

 Decizia de a cumpăra sau de a vinde o ia cumpărătorul, care exercită opţiunea dacă e interesat, şi vânzătorul trebuie să se supună deciziei cumpărătorului. De aceea ca şi cumpărător trebuie să achitaţi o primă vânzătorului, primă negociabilă între cei doi.

Vânzătorul trebui , în schimb, să plătească la început o marja, o garanţie

Fiind un contract standardizat şi oferit de burse specializate, Casa de Compensaţie interpunându-se în toate aceste tranzacţii, devenind cumpărător pentru toţi vânzătorii de opţiuni „put” şi vânzătorul pentru toţi cumpărătorii de „call” care exercită opţiunea.

Executarea contractelor de opţiuni se poate face prin lichidarea opţiunii, exercitarea opţiunii sau prin expirarea acesteia.

O opţiune „call” de cumpărare se exercită dacă în viitor cursul activului suport este mai mare decât preţul de exerciţiu, prestabilit. Însă ca şi cumpărător veţi obţine profit doar dacă acest curs depăşeşte nu doar preţul prestabilit ci, alături de el, şi prima plătită la început vânzătorului.

O opţiune „put” de vânzare se exercită când în viitor cursul activului suport va fi mai mic decât preţul de exercitare, dar ca şi cumpărător de opţiuni „put” veţi obţine profit doar dacă această scădere acoperă şi marja plătită.

4. Swap-urile – sunt formate dintr-un portofoliu de contracte de tip forward, care permit participanţilor să schimbe între ei, la scadenţă cash-flow-urile favorabile celor două părţi.

Swap-urile schimbă datorii cu o rată a dobânzii variabilă cu o datorie cu o rata a dobânzii fixă, sau un avariabilă, în cadrul aceleiaşi devize sau în alte devize. Acest tip de contracte nu se foloseşte în mod curent.

Puteţi să folosiţi aceste instrumente financiare derivate pentru a vă asigura, în special, împotriva riscului valutar şi a celui financiar.

Cei care doresc să înveţe cum funcţionează o bursă de valori, în mod virtual, pot încerca în prealabil să folosească site-ul: http://www.marketmaker.ro/ , tranzacţionând active financiare prin intermediul unui concurs bursier cu premii, unde se folosesc preţuri şi reguli reale.

Tot ce pot să fac acum e să vă urez succes!

The post Instrumente financiare derivate appeared first on ROMCOM | Soluții de dezvoltare pentru afaceri.

Atelierele de creaţie ale departamentelor de marketing caută idei noi, virale, care să şocheze, să prindă la public şi să facă vizionarul să cumpere produsul sau cel puţin sa-l informeze de existenţa sa.

A fi viral înseamnă a da mai departe ceva ce ai tu deja, ceva special, deosebit, unic; a spune altora ce ai experimentat, ceva ce te-a fascinat cu adevărat.

Dvs. cei care citiţi acest blog, aţi văzut şi prima noastră tentativă de informare video, poate chiar aţi şi vizionat videoclipul nostru de prezentare privind serviciile de consultanţă pentru Fonduri Europene. Este un videoclip informativ, care prezintă în mod real serviciile de consultanţă. Tot ce pot să spun este că abia aştept să creăm unul viral!

Dar, orice lucru viral nu poate să marcheze decât prezentând o realitate zguduitoare şi unică. Astfel de Paști vreau să vă spun că Domnul Isus Cristos ne-a oferit un exemplu de iubire şi de jertfă reală, imposibil de copiat şi de uitat.

Sacrificiul de care îmi amintesc astăzi împreună cu mii de credincioşi de pe întregul pământ este atât de real încât nu pot să nu spun şi altora despre el. O viaţă autentică trăită în credinţa în învierea Sa nu poate să nu molipsească.

Jertfa Sa nu a fost făcută pentru a şoca ci a fost una reală, veritabilă, la fel cum e şi învierea.

Duminică vom sărbători împreună învierea din morţi a Domnului Isus Cristos şi sper ca realitatea învierii Sale să fie una reală şi în vieţile dvs.

Tot ce pot să vă urez de aceste sărbători este să aveţi o credinţă reală care să devină virală.

Cristos a înviat!

The post Real şi viral appeared first on ROMCOM | Soluții de dezvoltare pentru afaceri.

Se ştie că fiecare recuperator are propriul stil de abordare cât şi propriile metode de contactare a debitorului. Putem delimita astfel două categorii de recuperatori: recuperatori care utilizează intimidarea şi recuperatori care intervin pe cale amiabilă în recuperarea creanţelor.

1. Prima categorie de recuperatori, după cum am citit de curând pe un site cu idei de afaceri, iniţiază legătura cu datornicul printr-o scrisoare mai deosebită. Pentru 100 euro (în Germania) recuperatorii trimit o scrisoare, într-un plic rusesc şi cu ştampila unui oficiu poştal rusesc. Când te gândeşti la Rusia te gândeşti la KGB, duritate, urmăriri şi ameninţări. O bună parte din cei abordaţi astfel, de teamă, îşi achită datoriile în scurt timp.

Alţi datornici nu sunt impresionaţi de această scrisoare. Pentru aproximativ 1.000 euro, dacă scrisoarea nu-şi face efectul, creditorii pot recurge la angajarea altor persoane pentru deplasarea la domiciliul debitorului. În general persoanele trimise sunt nişte tipi masivi, bine-făcuţi care inspiră teamă. Ei îşi fac apariţia în cartier, întrebând vecinii acestuia unde anume locuieşte respectivul, când l-au văzut ultima dată. Apoi apar la firma acestuia şi câteva zile spionează zona dar nu recurg la ameninţări clare sau acte violente (acestea fiind ilegale). Simpla prezentă a acestor agenți intimidează, aşa că majoritatea datornicilor dacă nu au fugit din ţară, încep să plătească de teama de a nu fi tâlhăriţi şi pentru a nu-şi pune familia în pericol.

Această metodă e utilizată destul de puţin deoarece e destul de brutală.

2. Cea de a doua categorie de recuperatori e mai diplomată şi rar recurge la ameninţări. Ea se rezumă la presiune morală prin stabilirea de comun acord cu datornicul la anumite plăţi. La acest tip de recuperare se apelează când restanţele nu sunt prea mari sau prea vechi.

Cea mai dezvoltată metodă de recuperare actuală, după cea a trimiterii somaţiilor – notificărilor scrise la adresa datornicului şi/sau a garantului său, este abordarea telefonică.

Sunt multe firme de recuperare de creanţe cu zeci de tineri care stau într-o sală, între nişte pereţi falşi, cu un microfon şi o pereche de căşti, în faţa unui monitor pe care apare situaţia datornicului. Datornicul e sunat şi i se cere amabil ca:

• până la data de… să găsească o soluţie pentru de a plăti suma de… lei;
  
• să facă toate eforturile necesare să plătească pentru ca dosarul să nu ajungă pe mâna executorilor judecătoreşti;
  
• să plătească suma de… pentru a evita recuperarea datoriilor pe cale legală şi executarea garanţiei.

În cazul în care nu răspund la telefon, li se trimite un sms sau un e-mail cu sumele datorate. Dacă nu apare nici o plată în următoarele zile, sunt contactaţi giranţii sau alţi membri ai familiei.

Se întâmplă adesea ca între finanțator și finanțat să se stabilească de-a lungul unei lungi perioade de colaborare și relații bazate pe empatie sau simpatie, ceea ce poate îngreuna procesul de recuperare de către finanțator. În astfel de cazuri se recomandă apelarea la recuperatori externi care pot prezenta situația mult mai detașat și cu o probabilitate mai ridicată de reușită.

În cazul în care în urma tuturor eforturilor creditorilor de recuperare a datoriilor pe aceste căi, debitorii nu reacţionează şi metodele nu-şi obţin efectul, atunci se va apela la calea legală de recuperare a datoriilor şi anume la instanţele judecătoreşti şi executarea silită a bunurilor care sunt în garanţie.

The post Vânătorii de datorii appeared first on ROMCOM | Soluții de dezvoltare pentru afaceri.

Lecturând-o am găsit o idee interesantă, şi anume că în ultimii 50 de ani literatura din Statele Unite ale Americii a luat cursul literaturii de tip „acţiune” uitând de cea de tip „caracter” care a stat la baza celei dintâi. Autorul îi spunea literatura de tipul „a face” respectiv literatura de tipul „a fi”. Probabil aţi observat şi dvs. că cele mai întâlnite cărţi din ultimii ani au titluri de genul: Cum să vinzi orice oricui / Cum să vinzi clienţilor dificili / 4 Paşi către… Din păcate din Statele Unite ale Americii s-a preluat în Europa doar literatura de tipul „a face”, cea de acţiune, fără a mai prelua şi cărţi care formează caracterul. Persoanele care au scris cărţile de „acţiune” aveau la bază literatura de tip „a fi”, scrieri ale unor oameni măreţi care au schimbat această lume.

Cărţile de acţiune nu pot fi condamnate, deoarece ele oferă idei inovative iar etapele descrise în cuprinsul lor sunt necesare pentru atingerea unor obiective. Însă scopul lor este îndeplinirea unor dorinţe pe termen scurt şi nu reuşesc să formeze persoana pe termen lung. Aceste cărţi modelează buzunarul nu şi persoana. Cărţile au titluri atractive dar nici o rezonanţă în inima noastră.

Sunteţi ceea ce lăsaţi să intre în dvs. Ceea ce citiţi, ceea ce ascultaţi şi ceea ce vedeţi. Sunteţi ghidaţi de raţiune şi nu de inimă. Chiar şi aşa, dacă raţiunea ar fi integră şi nu avară ar putea câştiga întotdeauna.

De ce anume vă este teamă? De schimbare, de conştiinţă… de inimă? Cât de mult sunteţi dispuşi să vă schimbaţi? Până când inima şi caracterul nu se vor transforma, nu vom reuşi să schimbăm nimic în această lume. Deci trebuie să ne folosim în mod integru raţiunea, caracterul şi nu în ultimul rând inima.

Voi încheia articolul cu unul dintre citatele mele favorite, citat scris de L. Rebreanu, care întăreşte dorinţa de împletire a dorinţelor raţiunii cu cele ale inimii: „Am citit undeva […] că inima omului, în primele săptămâni ale vieţii embrionare se află, nu în piept, ci în cap, în mijlocul creierilor, şi de-abia pe urma coboară, despărţindu-se de creier pentru totdeauna. Ce minunat ar fi, daca inima şi creierul ar fi rămas împreună, îngemănate, astfel încât să nu facă niciodată inima ceea ce nu vrea creierul şi mai cu seamă creierul să nu facă ceea ce sfâşie inima!”

În concluzie avem nevoie și de literatura de tip „a face” dar şi de literatura de tip „a fi”.  Pentru un echilibru în viață mai întâi trebuie „să fim” şi apoi „să facem”, căci ceea ce facem arată spre ceea ce suntem.

The post A fi vs. a face appeared first on ROMCOM | Soluții de dezvoltare pentru afaceri.

5. Delegarea

Ce? Împărţiţi altora o parte din responsabilităţile dvs.

De ce? Pentru a avea mai mult timp pentru dvs. şi a fi mai puţin stresat.

Cum? Prin delegare.

Când? Din timp.

Paşi:

• Verificaţi-vă agenda şi dacă e prea încărcată puteţi să căutaţi o sarcină pe care doriţi să o atribuiţi unei alte persoane.
• Căutaţi persoane pe care vă puteţi baza şi cărora le puteţi acorda o parte din responsabilităţile dvs.
• Asiguraţi-vă că persoana respectivă ştie ce are de făcut.
• Dacă acea persoană este în stare să îndeplinească sarcina în măsură de 80% din cât aţi putea dvs., atunci o puteţi delega pentru 20% din deciziile pe care le aveţi dvs. de luat.
• Verificaţi dacă slujba a fost bine îndeplinită.
• Acordaţi recompense şi cuvinte de laude. Un om apreciat pentru munca lui (mai ales în mod public) va fi dornic să facă şi mai mult.
• Căutaţi persoane noi cărora să le împărţiţi responsabilităţile.
• Delegaţi din timp pentru a nu apărea confuzii de genul: „nu am ştiut că…”
• Nu uitaţi că puteţi obţine rezultate maxime cu eforturi minime. Deci delegaţi!

6. Tehnologia

Ce? Telefon mobil, e-mail, fax, scanner, internet, Skype, iPad, on-line banking, etc.

De ce? Ca să economisim timp şi cheltuieli inutile.

Cum? În funcţie de ce ai nevoie şi ce îţi e cel mai la îndemână.

Când? Non-stop.

Paşi:

• Învăţaţi să folosiţi instrumentele IT.
• Scanaţi documentele, păstraţi-le în formă electronică şi veţi economisi spaţiu.
• Nu uitaţi să salvaţi informaţiile şi să faceţi back-up-uri.
• Folosiţi e-mail-ul pentru a trimite documentele scanate în loc de utilizarea poştei fizice. E mai rapid şi mai ieftin.
• Utilizaţi serviciile on-line banking. E simplu şi vă scuteşte de multe comisioane bancare şi de cozi la plăţile facturilor.
• Utilizaţi programe precum Skype şi Messenger pentru video conferinţe în loc să vă deplasaţi la colegii din ţară sau alţi investitori străini. Totuşi întâlniţi-vă măcar o dată pe semestru pentru a vă întări relaţiile.
• Verificaţi-vă e-mail-ul abia după ce aţi terminat ceea ce trebuia făcut.
• Nu citiţi toate e-mail-urile. Sunt multe spam-uri.
• Organizaţi-vă e-mail-ul. Creaţi foldere individuale pentru fiecare persoană cu care corespondaţi. Menţineţi-vă inbox-ul gol.

7. Spaţiul de muncă

Ce? Calculatorul, biroul, camera în care lucraţi majoritatea timpului.

De ce? Pentru a fi organizat şi pentru a scăpa de dezordine.

Cum? De aproape spre departe: de la desktop la dulapuri şi sertare.

Când? Chiar acum!

Paşi:

• Organizaţi-vă desktop-ul şi ştergeţi iconiţele pe care nu le folosiţi zilnic.
• Puneţi toate documentele în foldere, însă nu creaţi foldere de genul „diverse”. Nu veţi şti niciodată ce ţineţi acolo. Renunţaţi la astfel de denumiri. Ţineţi totul organizat.
• Pentru a căuta un document mai repede folosiţi funcţia de căutare „search” prin click dreapta pe butonul de start.
• După ce aţi terminat cu laptop-ul sau calculatorul, treceţi la biroul fizic şi aranjaţi-l.
• Eliberaţi biroul de hârtii inutile şi bileţele cu ce aveţi de făcut, pentru a nu vă simţi copleşit de mulţimea sarcinilor. Treceţi totul în agendă.
• Obiectele mai mici ţineţi-le în sertar nu pe birou sau utilizaţi cutiuţe speciale pentru cărţi de vizită, agrafe, pixuri, markere.
• Ţineţi la îndemână doar lucrurile esenţiale, de care aveţi neapărată nevoie.
• 80% din lucrurile din birou organizaţi-le în dosare, mape, sertare şi dulapuri.
• Păstraţi biroul curat şi gol.
• Apoi treceţi la ordonarea camerei în care munciţi. Găsiţi un loc special pentru fiecare lucru, astfel încât să mergeţi direct la sursă când căutaţi ceva anume.
• Ţineţi minte unde aţi pus un anumit lucru, pentru a-l găsi repede când vă e necesar.
• 80% din informaţiile asimilate le percepem pe cale vizuală. Deci selectaţi ceea ce doriţi să reţineţi.

8. Pauza şi recompensa

Ce? Pauza şi recompensa fără de care organismul nu poate merge mai departe.

De ce? Pentru a o putea lua de la capăt şi a vă bucura de viaţă.

Cum? Din 2 în 2 ore minim 10 minute şi nu uitaţi de „ziua de odihnă”.

Când? Când aţi terminat o activitate.

Paşi:

• Programaţi-vă în agendă pauzele ca să nu uitaţi să le luaţi.
• Când aţi terminat ceva ce trebuia făcut luaţi-vă 10 minute libere.
• După 4 ore mâncaţi şi beţi un ceai sau ceva ce vă place.
• Când simţiţi că nu mai puteţi, e cazul să vă opriţi şi să vă relaxaţi ca să vă puteţi întoarce înapoi revigorat.
• Ideea de recompensă nu ţine doar de bani şi stimulente materiale. Ţine de spirit.
• Hrăniţi sănătos trupul dvs. ca să nu se revolte împotriva dvs.
• Dormiţi minim 6 ore/noapte.
• Ideal ar fi un somn de la 10 seara pana la 6:30 dimineaţa.
• Dacă aveţi posibilitatea dormiţi după-amiaza 20 – 30 de minute. Se zice că e cel mai benefic somn pentru organism. Ca şi cel de dinainte de ora 12 seara.
• Consideraţi pauzele ca mici recompense pentru ceea ce aţi realizat.
• Luaţi-vă concediu!
• Plecaţi cât mai departe de oraşul în care lucraţi pentru a vă putea deconecta de tot ceea ce e stresant.
• Un concediu, chiar şi de 3-4 zile poate să vă aducă în formă maximă.
• Nu uitaţi că suntem oameni, aşa că lăsaţi loc pentru greşeli, dar apucaţi-vă de treabă. “Răscumpăraţi vremea căci zilele sunt rele.” (Biblia, Ef. 5:16)

The post Managementul Timpului (III) appeared first on ROMCOM | Soluții de dezvoltare pentru afaceri.

2. Important vs. Urgent

Ce? Stabilirea priorităţilor.

De ce? Pentru a nu fi distras de la activitatea principală şi pentru a avea eficienţă maximă.

Cum? Prin selecţie.

Când? Înainte de a fi cazul să luaţi o decizie.

Paşi:

• Organizaţi-vă 80% din timp şi lăsaţi loc pentru neprevăzut.
• Rezolvaţi ce e urgent ca să aveţi timp pentru ceea ce e important.
• Îndeplinind ceea ce este urgent vă va ajuta să faceţi mult mai bine ceea ce este important, şi nu veţi regreta.
• Reamintiţi-vă ceea e cu adevărat valoros pentru dvs.
• Dacă lucraţi la un proiect care necesită toată concentrarea dvs., refugiaţi-vă într-o cameră în care nu puteţi fi deranjat uşor.
• Dacă aveţi posibilitatea, cereţi să vi se preia telefoanele, iar dacă sunteţi sunaţi pe telefonul mobil răspundeţi doar dacă vedeţi că cealaltă persoană insistă. Preluaţi mesajele cu ajutorul mesageriei vocale.
• Când aţi terminat proiectul puteţi să răspundeţi la apelurile pierdute.
• Nu consideraţi că orice întrerupere e şi urgentă.
• Dacă nu vă e uşor să diferenţiaţi ceea ce e urgent şi important de ceea ce nu e nici important nici urgent, nu vă impacientaţi. S-ar putea să dureze săptămâni, însă trebuie să vă notaţi zilnic priorităţile. Odată stabilite, veţi recunoaşte şi „normalul”.
• Exersaţi.

3. Ce trebuie făcut vs. ce vă place să faceţi

Ce? Delimitarea a ceea ce trebuie făcut de ceea ce vă e mai la îndemână să faceţi.

De ce? Pentru a avea mai mult timp pentru lucrurile plăcute.

Cum? Prin autodisciplină.

Când? La prima oră.

Paşi:

• Verificaţi-vă lista făcută aseară şi începeţi cu cea mai importantă şi mai urgentă problemă. I
• Faceţi ceea ce trebuie făcut la prima oră. Nu amânaţi pe mai târziu.
• Dacă e ceva ce trebuie făcut şi nu vă face plăcere să faceţi, înseamnă că trebuie să începeţi cu acesta.
• Creierul e cel mai activ în prima parte a zilei. Profitaţi de acest lucru.
• Utilizaţi 20% din timpul dvs. pentru lucrurile care trebuie făcute şi veţi avea suficient timp pentru ceea ce vă face plăcere.
• După ce aţi terminat ceea ce trebuia făcut, răspundeţi corespondenţei electronice, apelurilor telefonice pierdute şi conversaţi liber cu ceilalţi colegi. Cu alte cuvinte, abia pe urmă faceţi ceea ce vă relaxează pentru că recompensa vine odată cu satisfacţia sarcinilor îndeplinite.
• Dacă proiectul în derulare vă solicită între 10 şi 16 ore pe zi, luaţi pauze mai dese, dar mai scurte. 10 minute din 2 în două ore vă vor revigora.
• Nu uitaţi să şi mâncaţi în cursul zilei.

4. Verificarea – Actualizarea

Ce? Verificarea şi actualizarea listei.

De ce? Pentru că orice viziune trebuie urmărită în evoluţie.

Cum? Bifaţi în lista dvs. de fiecare dată când îndepliniţi o sarcină.

Când? De-a lungul zilei.

Paşi:

• Ţineţi lista la dvs. pentru a putea bifa pe ea ori de câte ori aţi terminat ceva.
• Stabiliţi termene limită pentru fiecare proiect şi verificaţi zilnic în ce stagiu aţi ajuns cu el.
• Verificaţi ce v-a mai rămas de făcut şi faceţi.
• Spre finalul zilei veţi fi mândrii să vedeţi cât de mult aţi realizat în acea zi.
• La final de săptămână luaţi-vă 20 de minute pentru a revedea ce anume a ocupat timpul dvs. în săptămâna trecută, şi încercaţi să vă reorganizaţi agenda, pentru a fi şi mai eficienţi.

În articolul următor vom analiza şi ultimele patru instrumente rămase.

The post Managementul Timpului (II) appeared first on ROMCOM | Soluții de dezvoltare pentru afaceri.

Pe de altă parte sunt oameni care nu fac mai nimic. Te miri din ce trăiesc, pentru că o duc bine, dar nu produc nimic. Însă şi ei trăiesc într-o stare anume, doar că nu e una intensă ci una mult prea detaşată.

Nici o extremă nu e bună, aşa că trebuie să învăţăm să ne stabilim obiective şi să le ducem la bun sfârşit, fără să uităm însă de pauză. Pentru a utiliza cât mai eficient cele 24 de ore pe care la aveţi la dispoziţie în fiecare zi, trebuie să vă gândiţi cum doriţi să împărţiţi acest timp, astfel încât să realizaţi tot ceea ce vă propuneţi. Multă lume se opreşte aici. La a se gândi. Însă, este esenţial să puneţi în aplicare.

Sunteţi o persoană care vrea să facă multe însă nu are timp pentru toate? Doriţi să vă terminaţi bine munca fără a fi prea obosit pentru a petrece timp cu familia dvs. sau pentru a citi o carte bună? Dacă DA atunci acest articol vă este destinat în mod personal.

Utilizând Principiul Pareto 80/20 care are la bază ideea că 20% din populaţia ţării deţine 80% din avuţia ei, vom arăta că putem obţine 80% din rezultate cu 20% din efort. Vă voi prezenta mai jos câteva instrumente ce vă vor ajuta în organizarea timpului dvs. şi anume:

1. Lista – Planificarea
2. Important vs. Urgent
3. Ce trebuie făcut vs. ce vreţi să faceţi
4. Monitorizarea – Verificarea
5. Delegarea
6. Tehnologia
7. Spaţiul de muncă
8. Pauza şi recompensa

Astăzi ne vom ocupa de primul instrument Lista – Planificarea urmând ca în zilele următoare să le detaliem şi pe celelalte.

Ce? Realizarea unei liste.

De ce? Pentru o vă organiza mai bine timpul.

Cum? Pas cu pas.

Când? Seara pentru ziua următoare. În week-end pentru săptămâna viitoare.

Paşi:

• Ceea ce vă rog este ca în această seară înainte de a vă pregăti de culcare, să luaţi o foaie de hârtie şi să notaţi între 5 şi 10 lucruri pe care doriţi sau trebuie să le faceţi în cursul zilei de mâine. Vă va lua câteva minute.
• Scrieţi câte o listă în fiecare seară timp de 3 săptămâni. Se spune că repetiţia e mama învăţării. Totodată s-a demonstrat că după 20 de repetări orice lucru devine obişnuinţă.
• La finalul primei luni puteţi trece de la foaie la utilizarea unei agende în format fizic sau electronic. Deşi la început va fi mai greu, scrierea listelor va veni de la sine în timp.
• Când alcătuiţi lista de 10 lucruri pe care doriţi să le faceţi mâine, începeţi cu 2 lucruri importante şi urgente, lăsând pe urmă loc şi pentru celelalte 8 activităţi.
• Scrieţi lista în ordine cronologică, începând cu prima oră a zilei şi terminând-o cu ora de culcare.
• Limitaţi-vă la 5-10 minute pentru alcătuirea acestei listei. Pentru listele din week-end utilizaţi maxim 20 de minute. Nu vă pierdeţi în detalii şi lăsaţi loc pentru neprevăzut.
• Luaţi lista cu dvs. la birou şi bifaţi ori de câte ori aţi îndeplinit o sarcină de pe listă.
• Nu vă opriţi doar la a face lista ci puneţi-o în practică! Şi nu uitaţi că 20% din activităţile dvs. vă aduc 80% din realizări.

The post Managementul Timpului (I) appeared first on ROMCOM | Soluții de dezvoltare pentru afaceri.