Cinci idei pentru stimularea învățării

Cum transmiteţi concepte complexe fără a ţine un discurs pur teoretic? Luaţi-vă câteva minute şi încercaţi să vă reamintiţi experienţe acumulate ca trainer, când aţi reuşit să transmiteţi în mod eficient conţinutul dorit. De asemenea încercaţi să vă reamintiţi experienţe de învăţare, în care aţi fost implicat ca participant/cursant. Ce rol a jucat participarea activă? Trebuie neapărat să ne verificăm în mod sincer ipotezele de bază referitoare la modul în care învaţă oamenii. Dacă oamenii învaţă mai mult despre experienţe, dacă pot asocia ceea ce au de învăţat cu ceea ce au experimentat deja, atunci trebuie să lucrăm mai puţin cu „instrucţiuni” şi mai mult cu stimularea. Iată în continuare câteva idei…

1. Renunţaţi la control
Noi vrem să fim experţii. La sfârşitul unui training sperăm să primim aplauze furtunoase şi să avem participanţi entuziaşti. Evaluăm fiecare afirmaţie a participantului ca “bună” sau “greşită” şi prin aceasta devenim controlori. De aceea, foarte multe depind de disponibilitatea noastră de a renunţa într-o anumită măsură la control. Nu este suficient să ne declarăm pur şi simplu intenţia de a-i lăsa pe cursanți să participe. Ca traineri, deseori ni se pune in cârcă responsabilitatea pentru ce a învăţat fiecare participant. Nu acceptati această responsabilitate. Asumați-vă în schimb responsabilitatea pentru un proces de învățare reușit, și creați posibilitatea de a învăța din experiență. Arătaţi-vă dispuşi să învăţaţi de la alţii. De fiecare dată când stau în faţa unui grup de studenţi îmi reamintesc mie însumi că experienţele și cunoştinţele colective sunt mult mai vaste decât experienţele și cunoştinţele mele personale. Dacă reuşesc să clădesc o relaţie armonioasă cu un grup şi dacă stabilesc condiţii care fac posibil un schimb reciproc, toţi vor avea de câştigat.

2. Puneţi întrebări
Elaborați seturi de întrebări „înlănțuite”. Pregătiţi întrebări specifice pentru fiecare concept sau obiectiv de învăţare pentru a-i ghida pe cursanți. Explicaţi-le conceptele cu ajutorul povestirilor, exemplificărilor şi relatărilor din experienţe anterioare. Astfel, chiar şi conceptele cele mai complicate pot fi comunicate într-un timp mult mai scurt decât printr-un discurs teoretic. Discursul se bazează pe o singură direcţie de gândire. Adeseori, părţile unui concept se explică una pe cealaltă. Lăsaţi-i pe participanţi să se familiarizeze cu aceste părţi şi treceţi repede mai departe. În cazul în care informaţiile sunt prea numeroase, aplicaţi metoda întrebării retorice. Astfel de întrebări sunt puncte de pornire pentru corelări viitoare.

3. Reacţionaţi prompt
Este foarte uşor să ne ghidăm după nişte scheme prestabilite. Dar ce facem când nu există o schemă? Dacă în cadrul sesiunilor noastre de training lăsăm mai mult loc pentru flexibilitate, vom fi capabili să reacţionăm prompt. La întrebările puse nu veţi primi întotdeauna răspunsurile dorite. Fiţi pregătiţi să reacţionaţi în orice direcţie. Poate vă va lua prin surprindere un răspuns sau un comentariu al unuia dintre participanţi. Fiţi pregătiţi pentru felul cum reacţionează diferite persoane la informaţiile prezentate de dvs şi adaptaţi-vă întrebările şi acţiunile în mod corespunzător.

4. Vizualizaţi grupul
Ce ştim despre un grup, despre personalitatea şi dinamica acestuia înainte de a-l întâlni? Încercaţi să comunicaţi printr-un limbaj sau metafore pe care ceilalţi le înţeleg şi pe care dvs înşivă le înţelegeţi. Pregătiţi exemple, folosiţi concepte din sfera de experienţe al grupului şi apelaţi pe cât posibil la anecdote şi povestiri scurte. De asemenea, dacă grupul vă permite, folosiţi imagini şi desene.

5. Lăsaţi-i pe participanţi să lucreze
Ce vi se pare mai simplu: să ascultaţi pasiv sau să participaţi activ? Cei mai mulţi dintre noi ar sta mai degrabă liniştiţi şi ar asculta pe cineva. Aceasta este şi o tactică defensivă şi poate fi importantă pentru unii participanţi în faza de început. În principiu, cei mai mulţi participanţi nu vor să fie bombardaţi cu întrebări, chiar dacă acestea îi determină să gândească. Încercaţi să implementaţi exerciţii care să-i îndemne pe participanţi să gândească şi să se implice, anulând astfel nevoia de a pune anumite întrebări în mod direct. Stabiliţi încă de la început regulile de bază. Vorbiţi cu participanţii despre faptul că va trebui să colaboreze şi să lucreze pentru a putea învăţa şi că experienţele personale sunt oricând binevenite.

Autor: Terrence Gargiulo. Traducere si adaptare: Persolog Romania – Peter Kulcsar.
© persolog – cu aprobarea ASTD (American Society for Training & Development).

www.persolog.ro