Transferuri de bani din străinătate (2)
Atracţia transferurilor de bani din străinătate pentru actorii financiari
Transferurile de bani din străinătate trimise de migranţi dinspre economiile dezvoltate au depăşit 375 miliarde de dolari la nivel global în 2008. În ultimul deceniu această „industrie” a demonstrat avantaje economice, dar şi sociale. Nu e de mirare că în ultima perioadă tot mai mulţi actori financiari au fost atraşi pe această piaţă.
Transferurile de bani din străinătate sunt un instrument ce poate fi utilizat de instituţiile financiare pentru atingerea obiectivelor economice şi financiare. Wucker (2004) a demonstrat că „industria transferurilor de bani din străinătate” generează venituri estimate la câte doua cifre de miliarde de dolari anual. Astfel, nu e deloc surprinzător faptul că numeroşi actori financiari sunt atraşi de posibilitatea de a-şi creşte veniturile. De asemenea, transferurile de bani din străinătate pot facilita extinderea instituţiei pe noi nişe de piaţă şi atragerea de noi clienţi (emigranţii şi destinatarii transferurilor) şi astfel vânzarea de produse financiare adiţionale (conturi de economii, asigurări, credite, etc.). În plus, în contextul unei competiţii în creştere, posibilitatea de a oferi servicii adiţionale clienţilor este esenţială pentru „loializarea” acestora faţă de instituţia financiară – un avantaj competiţional important. Dacă transferurile de bani din străinătate sunt direcţionate către de economii, acestea pot constitui o sursă de capital mai ieftina, dar şi de lichidităţi pentru instituţiile financiare.
Transferurile de bani din străinătate au demonstrat şi avantaje sociale, atrăgând şi actori financiari orientaţi social, în special instituţiile de microfinanţe. Multe familii, mai ales din zonele rurale, care au un membru emigrat într-o ţară dezvoltată, au o situaţie financiară precară, acesta fiind de multe ori principalul motiv al emigraţiei. Astfel, transferurile de bani din străinătate ajung direct la aceste familii şi constituie sursa de venit principală a casei, banii fiind folosiţi în principal pentru consumul cotidian (peste 70%) şi doar în mică proporţie pentru investiţii şi activităţi antreprenoriale (aproximativ 5 %). Aşadar, transferurile din străinătate pot reduce nivelul sărăciei acestor familii, facilitând atingerea obiectivelor sociale ale instituţiilor financiare „orientate social”, precum cele de microfinanţe.
Şi totuşi, în ciuda acestor avantaje, există şi o serie de dezavantaje, care nu trebuie ignorate şi care pot frâna intrarea pe piaţa transferurilor de bani din străinătate a multor actori financiari. Operarea transferurilor de bani din străinătate implică un management riguros al lichidităţilor, ceea ce constituie o limită importantă mai ales în contextul crizei financiare. De asemenea, un alt dezavantaj este legat de costurile ţi limitele impuse de cadrul legislativ, de cursul de schimb şi de licenţele necesare pentru operarea transferurilor de bani din străinătate, mai ales pentru instituţiile de microfinanţe. De asemenea, gestionarea transferurilor de bani din străinătate implică un sistem informatic performant, training pentru personal, studii up-front de analiza pieţei, ducând la cheltuieli operaţionale adiţionale.
Pentru a limita dezavantajele şi a spori avantajele, instituţiile financiare care operează pe piaţa transferurilor de bani din străinătate aplică în general strategia de „externalizare”, pe baza unui parteneriat cu un Operator de Transfer de Bani (OTB). Acest lucru implică costuri operaţionale mai mici, dar şi o anumită dependenţă faţă de comisioanele şi politica impusă de OTB-ul partener, care poate să nu împărtăşească aceleaşi valori cu instituţia financiară, şi mă refer aici în special la cele sociale.