Etica în afaceri (1) – Mituri despre etica în afaceri
După ce am cunoscut mai îndeaproape mediul de afaceri, am ajuns la concluzia că în mare parte acesta promovează o anumită etică care depășește cu mult etica personală sau socială promovată de media sau de anturajele în care trăim. Evident, ca orice pădure verde care are și uscături, și în acest mediu sunt excepții de la regulă, există fraude, evaziuni fiscale, interese personale care primează intereselor de grup, nerespectări a angajamentelor semnate, etc.
Managementul multor organizații și întreprinderi a ajuns la concluzia că pentru o bună funcționare a afacerii se impune implementarea unui cod moral, cod de etică. Alții au mers mai departe și au creat comisii de etică, sau chiar politici și proceduri specifice de rezolvare a dilemelor etice în procesul decizional, seminarii și training pe aspecte de etică în afaceri.
Cu toate că etica în afaceri își propune să gestioneze prioritizarea valorilor morale și să asigure comportamente de management potrivite cu aceste valori, totuși în practică regăsim în percepția multor manageri câteva mituri despre etica în afaceri. Aceste mituri sunt generate fie de o confuzie la nivelul înțelegerii conceptului de etică, fie de o abordare superficială a dilemelor etice.
Mitul 1: Etica în afaceri e mai mult o chestiune ce ține de religie decât de management.
Programul de etică al unei organizații nu ar trebui să încerce să schimbe valorile sau credințele personale, ci ar trebui să urmărească o bună gestionare a valorilor și credințelor unei comunități, astfel încât să canalizeze aceste valori spre un scop comun și să rezolve potențialele conflicte dintre aceste valori.
Mitul 2: Nu ar trebui să ne concentrăm asupra unei politici de etică, pentru că angajații noștri au o etică bună.
Multe din dilemele etice cu care se confruntă managerii la locul de muncă au un grad ridicat de complexitate. De obicei, când apare o problemă de etică, majoritatea apelează la „o regulă de aur”, la onestitate sau la bunul simț. Acestea sunt valabile pentru chestiunile simple. Dar ce facem atunci când ne confruntăm cu conflicte de valori importante între interese diferite? Sau cu alternative reale care pot fi justificate și susținute în mod egal?
Mitul 3: Organizația noastră are o etică bună de afaceri pentru că nu avem probleme cu legea.
Se poate să ai atitudine ne-etică și totuși să nu încalci legea, sau să te încadrezi în limitele ei. De exemplu: să nu transmiți toate informațiile care ar trebui să ajungă la superiori, să depășești bugetele de cheltuieli, să te plângi de alții în mod constant. De multe ori o încălcare a legii începe cu un comportament ne-etic trecut cu vederea, și tot ceea ce se vede din comportament: vorbe, fapte, obiceiuri, au rădăcina în interior: gânduri, atitudini, motivații.
Mitul 4: Etica în afaceri este o disciplină de care ar trebui să se ocupe filosofii, teologii sau sociologii.
Acest mit a luat ființă pe fondul neimplicării liderilor și managerilor în procesul de redactare de materiale de specialitate și de inițiere de dezbateri în acest domeniu. Chiar dacă această lipsă a fost înlocuită pe piață de filosofi sau teologi, totuși etica de afaceri trebuie să fie o disciplină de management, cu o abordare practică pentru cei implicați în procesul decizional.
Mitul 5: Etica de afaceri e o chestie care cei buni o predică celor răi.
După o practică îndelungată în mediul de afaceri, oricine își poate da seama că și cei mai buni oameni pot lua decizii proaste la un moment dat, în special când sunt stresați sau decizia este luată pe un fond neclar. Stresul și confuzia nu sunt scuze pentru deciziile proaste care le luăm, ci cauze ale acestora. Introducând la locul de muncă o etică de afaceri, ar trebui să ne ajute să lucrăm eficient împreună și să ne ajutăm unul pe altul să ne păstrăm etica organizației, chiar și atunci când trebuie să luăm decizii importante pe un fond de stres și confuzie.
